Pe zidul din Alhambra luceşte-n răsărit
Un chioşc în filigrană de marmură-aurie,
Cu stâlpi şi arabescuri de jur împodobit,
Prin care se-ntrevede nălţimea azurie.
Acolo se arată, când ziua-i spre apus,
Frumoasa Linda-Raia, regina de Grenada;
Şi maurii din Vega se jură că pe sus
Se plimbă o hurie lucindă ca zăpada
Minune admirată de Mauri şi Creştini,
Ea vine-n chioşc alene, priveşte prin zăbrele,
Şi-i place să arunce a rodiei rubine,
Pe care-i prind în spaţiu voioase păsărele.
Dar iată că şiragul de alb mărgăritar
Alunecă pe braţu-i şi cade-n fund de vale.
Don Pedro de Castilia, trecând, îl ia în dar,
Zâmbeşte la regină şi pasă mândru-n cale!
Linda Raia
