Marea-i tristă-n vântul serei.
Pe ruini ce se deşir
Lida vede icoana mării
Şi pe faţă-i plâng gândiri.
Blonda Lid-amor gândeşte.
Marea vede chipu-i pal
Şi-n adâncu-i zugrăveşte
Prin ruini un ideal.
Un pescar pe ţărmuri trece
Şi din placa de argint
Vede zâna tristă, rece
Prin risipe rătăcind.
Peste-un an în nopţi de vară
Vezi pe luciul vagabond
Cu pescaru-n luntre zboară
Al ruinei geniu blond.
Lida
