X
    Categories: Poezii

Ioana, muma

Rate this post

Era muma vitregă

A lui Gheorghe-al lui Ion Ţuruc.

Povestea: „Ne duceam, fato,

Tocmai la şuşea la Căpreni,

Munceam acolo. Stăteam câte o săptămână.

Făceam corvoadă.

(Începuse civilizaţia, ţăranii erau scoşi la drumuri,

La corvezi.)

La urmă mă duceam la Gura Ţiganului, iarna, desculţă

De tot, de luam lemne cu targa.

Ei, ba-mi degera, da’ ce să fac

Eram săracă rău, nici ciorapi n-aveam”.

Şi bărbatu-su era la Bucureşti, cărbunar.

Vindea cărbuni, să facă bani,

Dar n-apuca să strângă neam şi ea sta desculţă.

Şi răsare unul şi zice:

– Vezi că ţi-a venit bărbatul mort,

Du-te de ia-1 de la Craiova.

Şi-am trimis pe cineva.

Şi până a veni ei mi-au murit şi copiii amândoi.

Şi-am îngropat trei morţi odată.

Şi n-aveam de nici unele, n-aveam decât apă-n vadră.

Cum să mai poci?

Şi lui Ion Ţuruc i-a murit nevasta

Şi-a luat-o pe Ioana asta. Era tânără şi ţeapănă.

O femeie voinică şi frumoasă şi cu putere.

Şi-a făcut cu ea o fată, pe Domnica,

De-a murit la 27 de ani, măritată.

Marin Sorescu:

This website uses cookies.