Povești și poezii

Hoţul şi domniţa

Hoţul şi domniţa
Rate this post

Frunză verde de alună!
Trece voinicul pe lună
Şi codrul voios răsună.
 
Trece hoţul hăulind,
Pe cărare coborând,
Din frunziş mereu pocnind.
 
Măi voinice, voinicele,
Ia-ţi tăişul de plăsele,
Pune mâna pe oţele,
 
Că se primblă pe potici
Trei desagi de irmilici
Şi de galbeni venetici,
 
Iar în urmă-le, călare,
Vine-o mândră fată mare,
Gătită pe măritare.
 
Ea-i mireasa unui crai
Şi se duce cu alai
Peste munte, peste plai,
 
Dar copila-i amărâtă
C-a să fie despărţită
De Moldova mult iubită.
 
Şi în gândurile sale
Ea se roagă-amar cu jale
Ca să-i iasă-un zmeu în cale…
 
Frunzuliţă de brad mică!
Iese hoţul din potică,
Singur, vesel, fără frică,
 
Ş-apoi zice: Cale bună!
Unde mergeţi împreună,
Dragii mei, noaptea pe lună?
 
Decât la curtea crăiască,
Mai bine-n lunca hoţească,
Lângă-o inimă frăţească.
 
Frunză verde stejărel!
Hoţul pleacă sprintenel
Cu domniţa lângă el.
 
Iarba creşte-n calea lor
Şi domniţa, scump odor,
Vesel calcă pe covor.

Related Posts