Povești și poezii

Greierele şi furnica

Greierele şi furnica
Rate this post

– Surioară dragă, am…

Am venit să-mi dai şi mie…

Pân’ la primăvară…

– N-am.

– …un grăunte… ai o mie.

– N-am.

– Dar toată lumea ştie:

E doar lucru cunoscut.

– Am, da’ nu vreau

să-mprumut!

Astă-vară ce-ai făcut?

– Am cântat…

– Acuma joacă!

– Îmi e foame, c-aş juca…

– Joacă…

– Nu mă enerva,

Că-s nervos… îmi dai, or…

– Ba.

– Eşti zgârcită…

– Mă închin.

– da’ o să te-ntind puţin.

Şi-agăţând vioara-n grindă

Greieru-nşfăcă furnica

Şi-ncepu „să o destindă”.

Şi-a bătut-o zdravăn, vere!

Apoi s-au oprit. Tăcere.

Amândoi stăteau ca muţi.

– Ei, acuma mă-mprumuţi,

Surioară?

– Cu plăcere.

Related Posts