Eu, neabătutul

Print Friendly, PDF & Email

Nu vreau să mai întâmpin nimic,

Nu mai cinstesc,

Nu mai sărbătoresc,

Nu aniversez, cei zece ani de la, cei doisprezece

de la, cei

Doi şi jumătate de la cei douăzeci…

Nu mă mai mobilizează cele nouă şi jumătate,

opt, şapte luni

Până la…

Nu vibrez la magistrale

De când mă trezesc dimineaţa şi până seara tărziu

(Căci am într-adevăr cu totul alte griji

şi probleme)

Nu înfierez

Nu aplaud, nu scandez (uitaţi-vă la buzele

mele lipite)

Nu mă iau la întrecere.

Mă lasă rece graficul recoltelor bogate

De la “Însămânţările sunt în toi”, până

La “Mai sunt două zile până la încheierea

secerişului”

Şi până la “Totul pentru export”.

Nu mă îmbăiez zilnic în spiritul sarcinilor

subliniate

Nu mă angajez ferm,

Ştiu ce înseamnă actuala etapă şi fără să mi

se urle

În ureche,

Ştiu încotro ne îndreptăm cu paşi repezi,

Îmi dau seama unde am ajuns,

Cunosc bine sacrificiile,

Un singur gând, un singur ţel, o singură voinţă

Mi se pare prea puţin pentru o singură viaţă!

Sunt hăt departe de deplina satisfacţie, profunda

recunoştinţă…

Cunosc grija permanentă şi tocmai asta mă

îngrijorează profund…

Nu acţionez neabătut…

Intuiesc bine că vreţi să mergeţi şi mai departe,

Nu contaţi pe mine!

Nu mi-am propus ca obiectiv strategic

Edificarea. Nu contaţi pe mine!

Ţelurile sunt prea măreţe,

Eu sunt mic, uitat, nebăgat în seamă,

Ce însemn eu pentru voi?

Eu nu sunt decât poporul român –

Nu contaţi pe mine!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *