S-a dus albastrul cer senin
Şi primăvara s-a sfârşit-
Te-am aşteptat în lung suspin,
Tu, n-ai venit!
Şi vara, şi nopţile ei,
S-a dus, şi câmpu-i veştejit –
Te-amaşteptat pe lângă tei,
Tu, n-ai venit!
Târziu, şi toamnaa plecat,
Frunzişul tot e răvăşit –
Plângând, pedrumuri, te-am chemat,
Tu, n-ai venit!
Iar, mâini, cu-al iernii tristpustiu,
De mine-atunci nu vei mai şti –
Nu mai veni, e preatârziu,
Nu mai veni!
