Câteodată trupurile înecaților ieșeau la suprafață și mușcau din lumânările
aprinse și din cenușa focurilor de pe mal
apoi se răsucea cu fața spre trotuar încremenind ca niște șerpi care
ascultă sunete de flaut
o clipă mai târziu un vaier pornea din groapa lucrurilor și zguduia
văzduhul
eu căutam cu ochii cumpăna și echilibrul ei desăvârșit se arăta ca o
străfulgerare
erau acolo boli și se zărea o constelație încovoiată peste capetele
noastre