Povești și poezii

Copacul

Copacul
Print Friendly, PDF & Email
Rate this post

In ploaie, rezemat de un copac.

El are legatura cu pamantul.

Si simt sub coaja-i, palma batucita,

Cum freamata, cu ceru-n el, Cuvantul.

Din cand in cand trazneste manios

Si se razbuna norii in furtuna.

Un fulger de-o veni, ratacitor,

Deodata amandoi l-om frange-n mana.

Cuprins de lasitate, fug pe camp

Si picurii ma-ndoaie de mijloc.

El isi asuma riscul verticalei,

Dispus in orice clipa sa-si dea foc.

Singuratatea asta care fuge…

Singuratatea lui infipta-n lut…

Ma-ntorc plangand si il cuprind in brate.

Furtuna grea ne tine de urat.

Related Posts