X
    Categories: Poezii

Ciocea

Rate this post

Ciocea secera singur pe la Bocşă.

Trei pogoane de loc de grui,

Ce să facă el singur în trei pogoane?

– Cumnate, da’ cumnata nu vine?

– Fir-ar a dă! că nu vrea să vie.

Mai dau şi eu, după aia mai pun oameni, după

Ce-or mai termina şi ei.

Plecam eu acasă, povesteşte mama,

Mă duceam pe la Manda

Şi-o vedeam pe muierea lui Ciocea la poartă,

Punea fluturi pe-o cămaşă.

– Cumnată, cumnatul singur pe-acolo, nu te duci

Să-i ajuţi?

– Ba! Are copii.

Să-şi muncească, să le dea de mâncare.

Şi-ncepea să ocăre:

Lovi-l-ar plezneala,

Găsi-l-ar ăl din baltă,

Găsi-l-aş ţapăn

Până deseară, lua-l-ar boala,

Umple-l-ar jipul!

Că eu n-am venit cu copii la el.

Înţelege-te cu ea.

Ei, copiii erau ai lor, ai cui să fie!

Ea şi-a vândut şase pogoane de pământ al ei

şi-a luat căruţă cu cai.

Se plimba pe la bâlciuri şi numai fluturi punea pe ea,

Cine mai era ca ea?

Şi-ntr-o luni după Paşti s-a certat Ciocea cu Măria.

I-a scos lada cu ţoale în curte şi le-a dat foc.

Au ars toate. Avea palton bun de carachior, cămăşi, fuste.

Şi-au ars toate, nu se putea apropia nimeni, că se lua cu

Securea după el.

– Iuu, cămăşile mele, lucrurile mele de la tata,

Să mi le ardă el.

Ea – îi tăia gura în fier şi-n oţel, nu mai tăcea. Da să se

Apropie, el ameninţa cu securea.

– Păi, dacă te-ai făcut a dă! Să vezi tu cum îţi litrosesc tot.

Şi ea a rămas goală. Şi-a plecat la Mitroacă, la deal,

Vezi că ţi-a dat fiştireaua? i-au zis şi ei,

Nu-ţi spuneam noi? Aşa, gura bate fundul,

Te-a luat ăla la rapangele.

Ciocea mai ţinuse una înainte,

Pe Păuna lui Predu, şi aia frumoasă.

Şi s-a dus Ciocea la Păuna, fosta lui nevastă,

Şi-a luat-o:

– Hai acasă, că n-am muiere. A plecat, fir-ar a dă, hai tu.

Şi-a venit aia. Şi când a auzit Măria,

Repede cu valea, a doua zi venea cu valea,

Venea c-o falcă-n cer şi cu una-n pământ.

Că ea era mare, şi fustele mari, parcă mergea cu valea toată.

S-au încăierat până seara

Şi seara a răzbit asta şi-a plecat ailaltă.

Treaba voastră, zicea Ciocea, să-mi rămână una acasă,

Să nu-mi stea curtea pustie

Şi să aibă cine îngriji de copii.

Măria era muma copiilor, a biruit dragostea de mamă.

Marin Sorescu:

This website uses cookies.