Povești și poezii

Ce suflet trist…

Ce suflet trist…
Rate this post

Ce suflet trist mi-au dăruit
Părinţii din părinţi,
De-au încăput numai în el
Atâtea suferinţi?
 
Ce suflet trist şi fără de rost
Şi din ce lut inert,
Că după-atâtea amăgiri
Mai speră în deşert?
 
Cum nu se simte blestemat
De-a duce-n veci nevoi?
O, valuri ale sfintei mări,
Luaţi-mă cu voi!

Related Posts