Incet, sub pasii ceasului venit,
se sterge, sur, noptirea-albastra
…si tot mai e ceva neîmplinit
si singur, în iubirea noastra…
Poate ca doina asta veche
tacerile le cerne rând pe rând,
de iti rasuna în ureche
pe dupa ceturi luna lunecând
Nelinisti vechi, si glasul lor hoinar
spre nestiut încet ne mâna
Ne-oprim o clipa… apoi mergem iar
prin ceata uda, mâna-n mâna
si vazul tau pe piept imi suie
ca un paianjen beat. si nu imi spui
ca mi s-a prins surâsu-ti amarui
de buze, fata amaruie
Chemarile ne scutura în sân
durut zornaitoarea salba…
………………………
Si de-as fi fost copac batrân, batrân,
tu ai fi fost o frunza alba
sau poate înserarea.
