Sufletul meu isi mai aduce -aminte,
Si-acum si nencetat, de ca-a trecut.
De un trecut ce mi-e necunoscut,
Dar ale carui sfinte oseminte
S-au asezat in mine far` sa stiu,
Cum nici pamantul stie pe-ale lui,
In care dorm statui langa statui
Si-i zavorat sicriu langa sicriu.
Un murmur nentrerupt, de epitafe,
Cari mai straine, care mai sonore.
Prin aer, timpu-i despartit de ore,
Ca de mireasma lor niste garoafe.
Tacerea vocile si le-a pierdut,
Care-o faceau pe vremuri sa rasune.
Aud tarana doar a vocilorstrabune
Cum se desface, cum s-a desfacut.
Si, cateodata, totul de desteapta,
Ca-ntr-o furtuna mare ca Taria
Si-arata veacurile temelia.
Eu priveghez pe ultima lor treapta.
