Povești și poezii

Arăt atât de îngrozitor

Arăt atât de îngrozitor
Print Friendly, PDF & Email
Rate this post

Arăt atât de îngrozitor

Încât pierd mult timp

Consolându-i pe cei

Care vin să mă vadă.

Ţipă, îşi pun mâinile la ochi,

Blestemă.

“De ce tocmai tu”, se răstesc la mine.

Doamne, unde eşti, Tu exişti?

Eu încerc să le ridic moralul

– Ei, lăsaţi, nu-i chiar aşa cum vi se pare.

Săptămâna trecută arătam şi mai rău

Boala e boală, totuşi.

Face ravagii unde se încuibă

Şi la urma urmei, toţi murim

Şi vorba lui Hamlet: “Dacă-i acum

Nu va fi altădată”.

De n-ar fi durerea asta ingrozitoare

Aş accepta senin, mioritic,

Chiar şi figura asta de schingiuit.

Lumea e sinceră.

Lumea suferă pentru mine.

“Curaj”

Aud din toate părţile

Şi eu ce pot face?

Îi consolez pe toţi, cum pot,

Numai mie nu ştiu ce să-mi mai spun,

Când rămân singur.

Related Posts