ZVÂRLIRE

ZVÂRLIRE

ZVÂRLIRE

ZVÂRLÍRE, zvârliri, s. f. Acțiunea de a (se) zvârli și rezultatul ei. – V. zvârli.
ZVÂRLÍRE s. f. Acțiunea de a (se) zvârli.
zvârlíre s. f., g.-d. art. zvârlírii; pl. zvârlíri
ZVÂRLÍRE s. 1. v. aruncare. 2. v. proiectare. 3. v. chel-tuire.
zvârlíre s. f., g.-d. art. svârlírii; pl. zvârlíri
ZVÂRLÍ, zvârl, vb. IV. (În concurență cu azvârli) I. Tranz. 1. A arunca ceva (printr-o mișcare bruscă). ♦ A da la o parte, a lepăda un lucru (ne folositor sau vătămător). ♦ A proiecta în afară (ca urmare a unei impulsii lăuntrice). Vulcanul zvârle lavă. 2. A risipi, a împrăștia. ♦ Fig. A cheltui bani fără socoteală. II. Intranz. 1. A arunca cu ceva asupra cuiva (pentru a-l lovi, a-l alunga etc.). 2. (Despre animale) A izbi cu picioarele, a fi nărăvaș; a lovi. III. Refl. A se repezi, a se precipita, a porni cu mare avânt. ♦ A se arunca, a sări. Se zvârle pe cal. – Cf. scr. vrljiti, bg. hvărljam.
A ZVÂRLÍ zvârl tranz. v. A AZVÂRLI. /cf. bulg. hvăriji, sb. vrijiti
ZVÂRLÍ, zvârl, vb. IV. (În concurență cu azvârli) I. Tranz. 1. A arunca ceva (printr-o mișcare bruscă). ♦ A da la o parte, a lepăda (un lucru nefolositor sau vătămător). Zvârle pistolul acela că mi-e frică de el (NEGRUZZI). ♦ A proiecta în afară (ca urmare a unei impulsiuni lăuntrice). Vulcanul zvârle lavă. 2. A risipi, a împrăștia. ♦ Fig. A cheltui bani nebunește, fără socoteală. II. Intranz. 1. A arunca cu ceva asupra cuiva (pentru a-l lovi, a-l face să plece etc.) 2. (Despre animale) A izbi cu picioarele, a fi nărăvaș. III. Refl. A se repezi, a se precipita, a porni cu mare avânt. ♦ A se arunca într-un loc (mai ridicat), sărind cu îndemânare. Se zvârle pe cal. – Comp. bg. hvărlja, sb. vrljiti.
ZVÂRLÍ vb. IV. [ind. prez. 1 sg. și zvấrlu]
zvârlí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 sg. zv’ârle, 3 pl.zv’ârlă / zvârl, imperf. 3 sg. zvârleá; conj. prez. 3 zv’ârle
ZVÂRLÍ vb., ind. prez. 1 sg. zvârl, 3 sg. zvấrlă / zvấrle, imperf. 3 sg. zvârleá; conj. prez. 3 sg. și pl. zvấrle
ZVÂRLÍ vb. 1. v. arunca. 2. v. azvârli. 3. v. proiecta. 4. a arunca, a azvârli. (~ o piatră la distanță.) 5. v. năpusti. 6. a se arunca, a se avânta, a se azvârli, a se precipita, a se repezi, a sări, (pop.) a se chiti, (Transilv.) a se aiepta. (Se ~ pe cal.) 7. a arunca, a azvârli, a izbi, a lovi. (Calul nărăvaș ~ cu copitele.) 8. v. cheltui.
zvârlí vb., ind. prez. 1 sg. zvârl, 3 sg. zvârlă / zvârle, imperf. 3 sg. zvârleá; conj. prez. 3 sg. și pl. zvârle
azvîrl și -rlu (sud) și zv- (nord), a v. tr. (vsl. su-vrŭliti, sîrb. vrljati, a azvîrli; bg. hvrŭliam, pop. fŭrliam, azvîrl, vŭrl, vrŭl, violent. – El azvîrle, să azvîrle și -rlă. V. sfirlă, vîrlan, zvîrlugă). Arunc (maĭ ales cu violență): azvîrl ceva la gunoĭ. Fig. Eŭ zvîrl ochiĭ (ChN. I, 251). V. intr. Acest băĭat azvîrle cu petre´n oamenĭ. Izbesc cu copitele: caiĭ azvîrle din picioare, cu copitele.