ZVĂPĂIÁ, zvắpăi, vb. IV. Refl. (Rar) A deveni zvăpăiat, zburdalnic; a se agita, a se zvârcoli. – Din zvăpăiat (derivat regresiv).
ZVĂPĂIÁ, zvắpăi, vb. I. Refl. A deveni zvăpăiat, zburdalnic; a se zvârcoli. – Din văpaie.
ZVĂPĂIÁ, zvắpăi, vb. IV. Refl. ◊ (Fig.) A se înflăcăra, a se înfierbânta. Gesturile mi se zvăpăiau.
zvăpăiá (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 se zvắpăie, imperf. 3 sg. se zvăpăiá conj. prez. 3 să se zvắpăie
zvăpăiá vb., ind. și conj. prez. 1 sg. zvăpăi, 3 sg. și pl. zvăpăie, imperf. 3 sg. zvăpăiá
A SE ZVĂPĂIÁ mă zvăpăi intranz. rar A deveni zvăpăiat. /Din zvăpăiat