ZVÂNTURÁTIC, -Ă, zvânturatici, -ce, adj. Zvânturat. [Var.: zvânturátec, -ă adj.] – Zvântura + suf. -atic.
ZVÂNTURÁTIC, -Ă, zvânturatici, -ce, adj. Zvânturat. [Var.: zvânturátec, -ă adj.] – Din zvântura + suf. -atic.
zvânturátic (fam.) adj. m., pl. zvânturátici; f. zvânturátică, pl. zvânturátice
ZVÂNTURÁTIC adj. 1. v. neserios. 2. v. zburdalnic.
ZVÂNTURÁTIC adj. v. aventuros.
zvânturátic adj. m., pl. zvânturátici; f. sg. zvânturátică, pl. zvânturátice
ZVÂNTURÁTIC ~că (~ci, ~ce) v. ZVÂNTURAT. /a se zvântura + suf. ~ic