ZURBAVĂ

ZURBAVĂ

ZURBAVĂ

ZURBÁVĂ, zurbave, s. f. (înv.) Ceartă, gâlceavă, scandal. – Contaminare între zurba și gâlceavă.
ZURBÁVĂ, zurbave, s. f. (Înv. și arh.) Ceartă, gâlceavă, scandal. – Din zurba + [gâlcea]vă.
zurbávă (înv.) s. f., g.-d. art. zurbávei; pl. zurbáve
ZURBÁVĂ s. v. animozitate, ceartă, con-flict, dezacord, dezbinare, diferend, discordie, discuție, disensiune, dispută, divergență, gâlceavă, învrăjbire, litigiu, neînțelegere, vrajbă, zâzanie.
zurbávă s. f., g.-d. art. zurbávei; pl. zurbáve
ZURBÁV, -Ă, zurbavi, -e, adj. (Înv. și arh.) Rebel; gălăgois. – Din zurba + suf. -av.
ZURBÁV,, zurbávi, -e, adj. (Înv. și arhaizant) Rebel.
ZURBÁV adj., s. v. răsculat, răzvrătit, rebel, revoltat.
zurbáv adj. m., pl. zurbávi; f. sg. zurbávă, pl. zurbáve