ZUMBĂIRE

ZUMBĂIRE

ZUMBĂIRE

ZUMBĂÍRE, zumbăiri, s. f. (Rar) Zumzet. – V. zumbăi.
ZUMBĂÍRE, zumbăiri, s. f. (Rar) Zumzet. – Din zumbăi.
ZUMBĂÍRE, zumbăiri, s.f. ~, bâzâială ◊ (Fig.) În zumbăirile cobzelor.
zumbăíre (rar) s. f., g.-d. art. zumbăírii; pl. zumbăíri
ZUMBĂÍRE s. v. bâzâială, bâzâire, bâzâit, bâzâitură, zbârnâială, zbârnâire, zbârnâit, zbârnâitură, zâzâit, zumzăială, zumzăire, zumzăit, zumzăitură, zumzet.
zumbăíre s. f., g.-d. art. zumbăírii; pl. zumbăíri
ZUMBĂÍ, pers. 3 zúmbăie, vb. IV. Intranz. (Rar; despre insecte) A zumzăi. – Formație onomatopeică.
ZUMBĂÍ, pers. 3 zúmbăie, vb. IV. Intranz. (Rar, despre insecte) A zumzăi. – Onomatopee.
ZUMBĂÍ, zúmbăi, vb. IV. Intranz. ~, a bâzâi.
zumbăí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 zúmbăie, imperf. 3 sg. zumbăiá; conj. prez. 3 să zúmbăie
ZUMBĂÍ vb. v. bâzâi, zbârnâi, zâzâi, zumzăi.
zumbăí vb., ind. și conj. prez. 3 sg. zúmbăie, imperf. 3 sg. zumbăiá