ZORNĂITÚRĂ, zornăituri, s. f. Zornăit. [Pr.: -nă-i-] – Zornăi + suf. -tură.
ZORNĂITÚRĂ, zornăituri, s. f. Zornăit. – Din zornăi + suf. -(i)tură.
zornăitúră (-nă-i-) s. f., g.-d. art. zornăitúrii; pl. zornăitúri
ZORNĂITÚRĂ s. zăngăneală, zăngănire, zăngănit, zornăială, zornăit, zuruială, zuruit, zuruitură. (~ de lanțuri.)
zornăitúră s. f., g.-d. art. zornătúrii; pl. zornăitúri