ZOOCORÍE s.f. Răspândire a semințelor unor plante prin intermediul animalelor. [Pron. zo-o-, gen. -iei. / cf. it. zoocoria].
ZOOCORÍE s.f. Însușire a plantelor zoocore. (din fr. zoochorie)
zoocoríe s. f., g.-d. art. zoocoríei
ZOOCÓRIE (‹ fr. {i}; {s} zoo1 + gr. khoreo „a se răspândi”) s. f. Mod de răspândire a fructelor dau semințelor plantelor prin intermediul animalelor. Speciile epizoocore au semințe sau fructe care se atașează de corpul animalelor, prezentând adaptări corespunzătoare: cârlige, peri, țepi, înveliș cleios etc. (ex. scaieții, turița, vâscul). La speciile endozoocore fructele sunt ingerate de animale, iar semințele sunt eliminate după ce trec prin sistemul digestiv (ex. la corn, zmeur, mur).