ZOBÍRE, zobiri, s. f. (Reg.) Acțiunea de a (se) zobi și rezultatul ei. – V. zobi.zobíre (reg.) s. f., g.-d. art. zobírii; pl. zobíriZOBÍRE s. v. sfărâmare, stâlcire, strivire, turtire, zdrobire.zobíre s. f., g.-d. art. zobírii; pl. zobíriZOBÍ, zobesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) sfărâma, a (se) zdrobi, a (se) strivi. – Din zob.ZOBÍ, zobesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) sfărâma; a (se) zdrobi; a (se) strivi. ◊ Expr. (Tranz.) A fi zobit de oboseală
= a fi frânt, doborât de oboseală. – Din zob.ZOBÍ, zobésc, vb. IV. ~ ♦ Expr. A fi zobit de oboseală = a fi frânt, doborât de oboseală.zobí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zobeésc, imperf. 3 sg. zobeá conj. prez. 3 să zobeáscăZOBÍ vb. v. sfărâma, stâlci, strivi, turti, zdrobi.zobí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zobésc, imperf. 3 sg. zobeá; conj. prez. 3 sg. și pl. zobeáscă