ZOÁIE, zoi, s. f. Apă (cu săpun și cu leșie) rămasă de la spălatul rufelor, al vaselor etc.; apă murdară, lături. [Pr.: zoa-ie. – Pl. și: zoaie] – Cf. bg., ucr. zola.
ZOÁIE, zoi, s. f. Apă (cu săpun și leșie) rămasă de la spălatul rufelor, al vaselor etc.; apă murdară. [Pl. și: zoaie] – Comp. bg., ucr. zola.
zoáie (pop.) s. f., art. zoáia, g.-d. art. zoáiei; pl. zoáie / zoi, art. zoáiele / zóile
ZOÁIE s.f., art. zoáia, g.-d. art. zoáiei; pl. zoi / zoáie, art. zóile / zoáiele
ZOÁIE s. lături (pl.), spălătură, (rar) scursori (pl.), (Transilv. și Bucov.) hâlbe (pl.). (~ de vase.)
ZOÁIE, zoi [Pl. și soi] s. f. (La sg. cu valoare de pl. sau, mai ales, la pl.) ~. (din bg., rus. zolá = leșie) [și DLRLC]
zoáie s. f., art. zoáia, g.-d. art. zoáiei; pl. zoi/zoáie, art. zóile/zoáiele
ZOÁIE zoi f. mai ales la pl. Apă murdară rămasă după spălatul vaselor sau al rufelor. [G.-D. zoaiei; Pl. și zoaie] /cf. bulg., ucr. zola