ZLĂTÁR, zlătari, s. m. 1. (Înv.) Meșter (țigan) care se ocupa cu prelucrarea aurului. 2. Țigan (nomad). – Din bg., scr. zlatar.
ZLĂTÁR, zlătari, s. m. 1. (Înv.) Meșter (țigan) care se ocupa cu prelucrarea aurului. 2. Țigan (nomad). – Bg., sb. zlatar.
zlătár s. m., pl. zlătári
ZLĂTÁR s. v. aurar.
ZLĂTÁR, zlătári, s. m. 1. ~, v. aurar. 2. ~, aparținător comunitaților care se îndeletniceau cu căutatul și strânsul nisipurilor aurifere. [și DLRLC]
zlătár s. m., pl. zlătári