ZÍSĂ, zise, s. f. 1. Vorbă, spusă; afirmație. ♦ Proverb, zicătoare. 2. (Înv.) Sfat, îndemn; ordin, poruncă. – V. zice.zísă (pop.) s. f., g.-d. art. zísei; pl. zíseZÍSĂ s. afirmație, cuvânt, declarație, mărturisire, relatare, spusă, vorbă, (livr.) aserțiune, propoziție, (astăzi rar) parolă, (înv.) voroavă, (fig.) gură. (Nu te lua după ~ lui.)ZÍSĂ s. v. proverb, vorbă bătrânească, zicală, zicătoare.zísă, zíse, s.f. (înv.) 1. îndemn, sfat. 2. ordin, poruncă.ZIS, ZÍSĂ, ziși, zise, adj., s. f. 1. Adj. Numit, denumit, poreclit. ◊ Loc. adj. Așa-zis
(sau -zisă, -ziși, -zise) = pe nedrept sau în mod convențional numit astfel; aparent, fals. 2. S. f. Vorbă, spusă; afirmație. ♦ Proverb, zicătoare. ♦ (Înv.) Sfat, îndemn; ordin, poruncă. – V. zice.ZIS zísă (ziși, zíse) Care este poreclit. ◊ Așa-zis numit astfel (nemotivat sau convențional). /v. a ziceZÍSĂ ~e f. 1) Ceea ce a fost zis; zicere; spusă. 2) rar Expresie concisă, deseori figurată, care conține o povață sau un gând înțelept; zicătoare; zicală; zicere. /v. a ziceZIS, ZÍSĂ, ziși, zise, adj. Numit, poreclit. ◊ Loc. adj. Așa-zis = pe nedrept numit astfel; fals; aparent. – V. zice.ZIS, -Ă, ziși, -se, adj. 1. ~ ◊ (Substantivat) Zisul Dillon, după ce l-a luat deoparte…. ♦ Care are pretenția că este într-un anumit fel. 2. s.f. (mai ales la pl.) ~.zis1 adj. m., pl. ziși; f. zísă, pl. zísezis2 s. n.AȘA-ZÍS adj. pretins. (Un ~ inspector.)ZIS adj. denumit, intitulat, numit, poreclit, supra-numit. (Al. Golescu, ~ Arăpilă.)așá-zís adj. m., pl. așá-zíși; f. sg. așá-zísă, pl. așá-zíseprópriu-zís adj. m. [-priu pron. -priu], pl. própriu-zíși; f. sg. própriu-zísă, pl. própriu-zísesus-zís adj. m., pl. sus-zíși; f. sg. sus-zísă, pl. sus-zísezis adj. m., pl. ziși; f. sg. zísă, pl. zíse