ULUCI

ULUCI

ULUCÍ, ulucesc, vb. IV. Tranz. A face un uluc (4). – Din uluc.
ulucí, ulucésc, vb. IV (reg.) a netezi ulucile sau scândurile dușumelii la o casă.
ULÚCĂ, uluci, s. f. 1. Scândură groasă întrebuințată în construcții, mai ales la facerea gardurilor și a împrejmuirilor. 2. Gard din scânduri; zăplaz. – Probabil refăcut din uluce (pl. lui uluc).
ULÚCĂ ~ci f. 1) Scândură groasă din care se fac garduri. 2) Îngrăditură făcută din astfel de scânduri. /Din uluce pl.
ULÚCĂ s. 1. (înv. și reg.) stobor, (Olt. și Munt.) ștachetă. (Gard de ~i.) 2. v. gard.
ulúcă s. f., g.-d. art. ulúcii; pl. ulúci