TÍNDE, tind, vb. III. Intranz. 1. A-și îndrepta năzuințele sau activitatea spre atingerea unui obiectiv, spre câștigarea unui lucru dorit; a aspira, a năzui. 2. (Despre obiecte) A avea tendința să…, a evolua într-o anumită direcție și de o anumită manieră. – Din fr. tendre, lat. tendere (după întinde).TÍNDE vb. v. aspira.TÍNDE vb. v. circula, culca, da, extinde, împrăștia, încredința, înmâna, întinde, lăți, lungi, preda, propaga, răspândi, remite, transmite, trânti.tínde (-dm -ns), vb. – 1. A întinde, a extinde. – 2. A năzui, a aspira. – Mr. tindu, timsu, tes. tindire, megl. tind, tins, tindiri. Lat. tĕndĕre (Pușcariu 1735; REW 8640), cf. it. tendere, prov., fr. tendre, sp., port. tender; sensul al doilea a fost luat din franceză. – Der. întinde, vb. ( a trage în lungime, a extinde; a etira, a lungi; a destinde, a lărgi, a desface, a dezdoi; a arma, a dispune, a așeza; a încorda arcul, a înțepeni; refl., a se mări în lungime, a pune caii la goană; refl., a se desfășura, a se dezvolta; refl., a pretinde prea mult, a depăși limitele; refl., a deveni vîscos un lichid prin alterare), cu pref. în-, sau direct din lat. intĕndĕre (DAR; Rosetti, I, 173), care s-a dezvoltat în alte idiomuri romanice cu sensul special de „a înțelege, a auzi”; întins adv. (direct, fără ocolișuri); (în)tinzător, adj. (care se întinde; s. n., tindeche la războiul de țesut); (în)tinzătoare, s. f. (lambă, lanț sau funie care leagă crucea proțapului cu capetele osiei la car); întindere,
s. f. (extensie, desfășurare, tensiune, încordare, suprafață); întinsoare, s. f. (tensiune, încordare; scurtătură); întinsură, s. f. (extensiune); întinzătură, s. f. (extensiune); întinzime, s. f. (extensiune), cuvînt înv.; destinde, vb. (a relaxa, a diminua încordarea). – Der. neol. extinde, vb., după fr. étendre; pretinde, vb., după fr. prétendre; pretenți(un)e, s. f., din fr. prétention; pretențios, adj., din fr. prétentieux; pretendent, s. m., din fr. prétendant.tínde vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tind, imperf. 3 sg. tindeá; conj. prez. 3 sg. și pl. tíndă; ger. tinzând; part. tinsTÍNDĂ, tinde, s. f. Încăpere mică situată la intrarea caselor țărănești. ◊ Expr. A face o treabă până în tindă = a începe un lucru fără a-l termina. ♦ (Înv.) Coridor, galerie. ♦ Pronaos. ♦ Prispă, pridvor, cerdac. [Pl. și: tinzi] – Lat. *tenda ( tendere).A TÍNDE tind intranz. A-și orienta activitatea (spre atingerea unui scop), fiind stăpânit de o dorință puternică; a năzui; a aspira; a ținti. /lat. tendereTÍNDĂ ~e f. 1) Prima încăpere prin care se intră în casele țărănești. ◊ A face (ceva) până în ~ a face un lucru parțial; a nu duce (ceva) la bun sfârșit. 2) Încăpere de la intrarea în biserică. [G.-D. tindei; Pl. și tinzi] /lat. tendaTÍNDĂ s. 1. cerdac. 2. v. pridvor. 3. v. pronaos. 4. cerdac, pridvor. (~ la moara de vânt.)TÍNDĂ s. v. coridor, culoar, galerie, gang, limbă.tíndă s. f., g.-d. art. tíndei/tínzii; pl. tínde/tinzi