TESTIMÓNIU, testimonii, s. n. (Latinism înv.) Mărturie, dovadă; (concr.) act, document doveditor; certificat, adeverință. – Din lat. testimonium.
TESTIMÓNIU s.n. (Liv.) Mărturie, dovadă. ♦ (Concr.) Act, document care certifică ceva. [ lat. testimonium].
TESTIMÓNIU s. n. mărturie, dovadă; act, document care certifică ceva. ( lat. testimonium)
TESTIMÓNIU s. v. adeverintă, certificat, dovadă, indicație, indiciu, mărturie, pildă, probă, semn.
testimóniu s. n. [-niu pron. -niu], art. testimóniul; pl. testimónii, art. testimóniile (sil. -ni-i-)
TESTIMÓNIU ~i m. 1) livr. Argument care servește la demonstrarea unui adevăr; mărturie; dovadă; probă. 2) Document prin care se confirmă o probă; certificat; adeverință; dovadă. /lat. testimonium