TERMIÓNICĂ s. f. Capitol al fizicii care studiază emisia electronilor sau a ionilor de către substanțe încălzite la temperaturi (foarte) înalte. [Pr.: -mi-o-] – Din fr. thermionique, engl. thermionics.TERMIÓNICĂ s.f. (Fiz.) Studiul emisiei electronilor sau ionilor de către substanțe supuse la temperaturi înalte. [Pron. -mi-o-, gen. -cii. / fr. thermoionique].termiónică s. f. (sil. -o-;
mf. term-), g.-d. art. termióniciiTERMIÓNIC, -Ă adj. Referitor la termionică. [Pron. -mi-o-. / cf. fr. thermoionique, it. termoionico].TERMIÓNIC, -Ă I. adj. referitor la termionică. II. s. f. capitol al fizicii care studiază emisia de electroni de către metale supuse la temperaturi foarte înalte. ( fr. thermoionique, engl. thermonics)