SUSTRÁGERE, sustrageri, s. f. Acțiunea de a (se) sustrage și rezultatul ei, sustracțiune. – V. sustrage.
SUSTRÁGERE s.f. Acțiunea de a (se) sustrage și rezultatul ei; (spec.; jur.) furt. [ sustrage].
SUSTRÁGERE s. 1. v. delapidare. 2. v. furt. 3. v. es-chivare.
SUSTRÁGERE s. v. scădere.
sustrágere s. f., pl. sustrágeri
SUSTRÁGE, sustrág, vb. III. 1. Tranz. A-și însuși, prin fraudă sau prin viclenie, un lucru care aparține altei persoane; a fura. 2. Tranz. A opri, a abate, a împiedica de la ceva. 3. Refl. A folosi șiretenia sau frauda pentru a nu presta un serviciu datorat legal; a se eschiva de la ceva; p. ext. a scăpa de ceva. [Perf. s. sustrăsei, part. sustras] – Din fr. soustraire (după trage).
A SE SUSTRÁGE mă sustrág intranz. A evita îndeplinirea unei obligații, recurgând la viclenie; a se eschiva. /fr. soustraire
A SUSTRÁGE sustrág tranz. 1) (lucruri, bunuri străine) A lua prin viclenie și amăgeli; a-și însuși prin diferite mașinații. ~ un document. ~ bani. 2) (persoane) A face să se abată, încurcând; a distrage. ◊ ~ atenția (cuiva) a îndrepta atenția (cuiva) în altă parte. [Sil. sus-tra-] /fr. soustraire
SUSTRÁGE vb. III. tr. 1. A fura, a delapida. 2. A abate de la ceva. ♦ refl. A se eschiva; a căuta să scape. [P.i. sustrág. / fr. soustraire, după trage].
SUSTRÁGE vb. I. tr. 1. a fura, a delapida. 2. a abate de la ceva. II. refl. a se eschiva; a căuta să scape. (după fr. soustraire)
SUSTRÁGE vb. 1. v. delapida. 2. v. fura. 3. a fura, a-și însuși, (fam.) a șterpeli, (arg.) a furgăsi, a furlua. (A ~ un bun străin.) 4. a se eschiva, a fugi, a scăpa, (rar) a se strecura, (franțuzism) a se refuza, (înv. și reg.) a șovăi, (fam.) a se fofila. (Nu se mai poate ~ de la …) 5. v. abate.
SUSTRÁGE vb. v. scădea.
sustráge vb. trage