SUPREMAȚÍE, supremații, s. f. Superioritate absolută unită cu autoritate și putere; poziție dominantă; preponderență. – Din fr. suprématie.SUPREMAȚÍE s.f. Superioritate; predominanță; prioritate. [Gen. -iei. / cf. fr. suprématie].SUPREMAȚÍE s. f. superioritate absolută; poziție dominantă; preponderență. ( fr. suprématie)SUPREMAȚÍE s. 1. v. autoritate. 2. v. control. 3. v. preponderență.supremáție s. f. (sil. –pre-), art. supremáția, g.-d. art. supremáției; pl. supremáții, art. supremáțiileSUPREMÁȚIE ~i f.
Situație exclusivă, bazată pe putere supremă; poziție dominantă. [G.-D. supremației; Sil. su-pre-] /fr. suprématie