STENOGRAFIÁ, stenografiez, vb. I. Tranz. A înregistra vorbirea cuiva cu ajutorul stenografiei. [Pr.: -fi-a] – Din fr. sténographier.
STENOGRAFIÁ vb. I. tr. A scrie servindu-se de semnele stenografice. [Pron. -fi-a, p.i. 3,6 -iază, ger. -iind. / fr. sténographier].
STENOGRAFIÁ vb. tr. a scrie cu ajutorul stenografiei. ( fr. sténographier)
STENOGRAFIÁ vb. (înv.) a tahigrafia.
stenografiá vb. (sil. -gra-fi-a), ind. prez. 1 sg. stenografiéz, 3 sg. și pl. stenografiáză, 1 pl. stenografiém (sil. -fi-em); conj. prez. 3 sg. și pl. stenografiéze; ger. stenografiínd (sil. -fi-ind)
STENOGRAFÍE s. f. Sistem de înregistrare rapidă a vorbirii cuiva cu ajutorul unor semne convenționale. – Din fr. sténographie.
A STENOGRAFIÁ ~éz tranz. (cuvântări) A înregistra prin intermediul stenografiei. [Sil. -no-gra-fi-a] /fr. sténographier
STENOGRAFÍE f. Sistem de semne grafice convenționale, folosit pentru înregistrarea rapidă a vorbirii cuiva. [G.-D. stenografiei; Sil. -no-gra-] /fr. sténographie
STENOGRAFÍE s.f. Sistem de scriere rapidă realizat cu ajutorul unor semne convenționale care permit înregistrarea vorbirii în ritmul ei obișnuit; tahigrafie. [Gen. -iei. / fr. sténographie, engl. stenography, cf. gr. stenos – strâns, graphein – a scrie].
STENOGRAFÍE s. f. sistem de scriere rapidă cu ajutorul unor semne convenționale care permit înregistrarea vorbirii în ritmul ei obișnuit. ( fr. sténographie)
STENOGRAFÍE s. (înv.) tahigrafie.
stenografíe s. f. (sil. -gra-), art. stenografía, g.-d. stenografíi, art. stenografíei