sfârlógea s.m. invar. (reg.) persoană mică de statură și slabă.
SFÂRLOGÍ, sfârlogesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se scoroji, a se sbârci. – Din sfârloagă.
sfârlogí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sfârlogésc, imperf. 3 sg. sfârlogeá; conj. prez. 3 sg. și pl. sfârlogeáscă