SERVITÓR, -OÁRE, servitori, -oare, s. m. și f. Persoană angajată în serviciul cuiva pentru treburi casnice; p. gener. orice persoană care muncește la stăpân; slugă. – Din fr. serviteur.
SERVITÓR, -OÁRE s.m. și f. Cel care este angajat în serviciul cuiva pentru treburi casnice; (p. ext.) orice persoană care lucrează la stăpân; slugă. [ fr. serviteur, it. servitore, lat. servitor].
SERVITÓR, -OÁRE s. m. f. angajat în serviciul cuiva pentru treburi casnice; (p. ext.) orice persoană care lucrează la stăpân; slugă. ( fr. serviteur, lat. servitor)
SERVITÓR s. 1. slugă, om de serviciu, (astăzi livr.) serv, (rar) slujitor, (înv.) poslușnic. 2. v. rândaș.
servitór s. m., pl. servitóri
SERVITÓR ~oáre( ~óri, ~oáre) m. și f. Persoană angajată la un stăpân, mai ales, pentru treburi casnice. /lat. servitor, fr. serviteur
SERVITOÁRE s. slugă, slujnică, femeie de serviciu, (livr.) servantă, (reg.) jupâneasă, (fam.) mariță.
servitoáre s. f., g.-d. art. servitoárei; pl. servitoáre