SCRIS1, (4) scrise, s. n. 1. Faptul de a scrie (1). ◊ Mașină de scris = mașină folosită pentru dactilografierea textelor. ◊ Loc. adj. și adv. În scris = notat (pe hârtie). 2. Fel propriu de a scrie al cuiva, mod particular de a caligrafia semnele grafice; scriere (2), scriitură (1), scriptură (4), scrisoare (3). 3. Acțiunea de a scrie (2), de a redacta o compoziție, o operă. ♦ Activitatea de scriitor, de publicist. 4. Ceea ce este scris, ceea ce rezultă în urma muncii de elaborare, de redactare; scriere (3). Folosește multe neologisme în scrisul său. ♦ Totalitatea operelor scrise aparținând unui popor, unei națiuni, unui scriitor. Scrisul românesc. – V. scrie.
SCRIS2, -Ă, scriși, -se, adj., subst. I. Adj. Care este însemnat, consemnat în scris, scriptic. II. Subst. (Pop.) 1. S. m. și f. Persoană predestinată să devină soțul sau soția cuiva. 2. S. f. art. Ursită, soartă, fatalitate. – V. scrie.
SCRIS s. 1. condei, grafie, scriitură, (pop.) slovă. (Are un ~ regulat.) 2. (rar) caligrafie. (~ îngrijit, clar.) 3. scriere, (rar) scriitură, (înv. și pop.) scrisoare, slovă, (înv.) scriptură. (Avea un ~ frumos.) 4. grafie, scriere, (rar) scriitură. (I-a recunoscut ~ul.) 5. alcătuire, compunere, creare, elaborare, întocmire, realizare, redactare, scriere, (înv.) izvodire, redacție, redijare. (~ul unei opere literare.) 6. stil. (Are un ~ nervos, vioi.)
SCRIS s. v. act, document, dovadă, epistolă, epistolie, hârtie, izvor, înscris, piesă, scrisoare.
SCRIS adj. 1. (înv.) semnat. (Un text ~.) 2. (rar) scriptic. (Limbaj oral și limbaj ~.) 3. (înv.) scrip-turistic. (Examen ~.)
SCRIS adj. v. desenat, pictat, zugră-vit.
Scris ≠ nescris
scris s. n., pl. scríse/(feluri) scrísuri
SCRÍE, scríu, vb. III. 1. Intranz. și tranz. A reprezenta prin semne convenționale sunetele sau cuvintele vorbirii. ◊ Expr. (Intranz.; în basme) De (sau pe) când scria (sau, refl., se scria) musca pe perete = de mult, din timpuri străvechi. ♦ Tranz. impers. A se afla scris, a fi scris. ◊ Expr. A-i scrie (sau a-i fi scris) cuiva pe față (sau în obraz) = a se putea vedea pe fața cuiva starea lui sufletească, a se deduce ceva din expresia cuiva. ♦ Tranz. A acoperi ceva cu semne grafice sau, p. gener., cu orice fel de semne, de figuri. ♦ Tranz. A completa (un formular) cu textul necesar. ♦ Tranz. (Înv. și pop.) A însemna, a desena, a zugrăvi; a contura, a schița. ◊ Expr. (Refl.) A se scrie în partea cuiva = a aduce, a semăna la chip cu cineva. ♦ A lăsa urme, a întipări, a imprima. ◊ Refl. Urmele pașilor se scriseseră pe zăpadă. 2. Intranz. și tranz. A-și exprima, a-și formula gândurile, ideile în scris; a compune, a redacta o operă (literară, științifică). ♦ Tranz. A relata, a descrie, a povesti ceva în scris. 3. A așterne pe hârtie un text, o scrisoare. ♦ Intranz. și tranz. A trimite (cuiva) o scrisoare. ◊ Refl. recipr. Ne scriem din când în când. ♦ A înștiința, a comunica ceva în scris. 4. Tranz. A însemna, a nota, a înregistra ceva în scris; a trece numele cuiva pe o listă, într-o evidență. ♦ (Înv.) A inventaria; a catagrafia. ◊ Expr. (Pop.) A scrie ceva pe numele cuiva = a-i face cuiva acte de proprietate pentru… ♦ A trece ceva în contul cuiva, a pune în socoteală cuiva. 5. Tranz. și refl. (Pop.) A (se) înscrie într-o organizație, într-un corp constituit, într-un colectiv de muncă. 6. Tranz. (Pop.) A prescrie, a indica unui bolnav tratamentul necesar. ♦ Tranz. impers. A fi stabilit, rânduit (prin legi, regulamente). ◊ Expr. A(-i) fi scris cuiva (sau pentru cineva) = a(-i) fi rânduit cuiva de la naștere, a(-i) fi sortit, hărăzit (prin soartă). [Perf. s. scrisei, part. scris. – Var.: scri vb. IV] – Lat. scribere.
A SCRÍE scríu 1. intranz. 1) A reprezenta grafic vorbirea. 2) A întreține corespondență. 3) A practica scrisul. 2. tranz. 1) (texte) A formula în scris. 2) A aduce la cunoștință în scris; a comunica pe cale grafică. 3) pop. A fixa în scris; a înscrie; a nota; a înregistra. ◊ A(-și) ~ ceva în frunte a ține bine minte; a memoriza bine. A-i fi scris (cuiva) a-i fi hărăzit de soartă; a-i fi sortit. A-i fi scris (cuiva) pe față a vedea pe fața cuiva starea lui sufletească. 4) pop. (medicamente sau tratamente) v. A PRESCRIE. /lat. scribere
SCRIS1 ~e n. mai ales la pl. rar Ansamblu de semne convenționale făcute pe o suprafață plană (mai ales hârtie). /v. a scrie
SCRIS2 ~să (~și, ~se) v. A SCRIE. ◊ În ~ notat pe hârtie. /v. a scrie
SCRIS3 ~uri n. 1) v. SCRIERE. 2) Fel propriu de a caligrafia semnele grafice. ~ neciteț. A falsifica ~ul cuiva. /v. a scrie
SCRIS4 ~și m. (în credințele populare) Persoană menită să devină soțul cuiva; ursit. /v. a scrie
SCRÍE vb. 1. v. înregistra. 2. v. crea. 3. (înv.) a semna. (Îi ~ despre …) 4. v. coresponda. 5. v. colabora. 6. v. conține. 7. v. prevedea. 8. v. arăta. 9. v. expedia.
SCRÍE vb. v. contura, copia, da, descrie, desena, destina, edita, expune, hărăzi, hotărî, imprima, indica, inventaria, iscăli, încondeia, încorpora, înfățișa, înregistra, înrola, meni, orândui, picta, predestina, prescrie, prezenta, publica, recenza, recomanda, recruta, reda, reproduce, rândui, scoate, semna, sorti, tipări, trasa, ursi, zugrăvi.
SCRIERE ÎN SCÚRT s. v. prescurtare, rezumat.
A scrie ≠ a șterge
scríe (-íu, -is), vb. – 1. A așterne pe hîrtie cu ajutorul unor semne grafice cuvinte, texte etc. – 2. A compune. – 3. A coresponda, a comunica prin scrisori. – 4. A desena, a picta, a reprezenta. – 5. A înscrie, a înregistra. – Mr. scriu, scrișu, scriat, scriire. Lat. scrĭbĕre (Pușcariu 1564; REW 7745; Densusianu, GS, II, 12), cf. it. scrivere, prov., cat. escriure, fr. écrire, sp. escribir, port. escrever, alb. skruan (Philippide, II, 654). – Der. scriere, s. f. (acțiunea de a scrie; scris, compoziție); scriitor, s. m. (persoană care scrie, autor, publicist, diac); scriitoraș, s. m. (scriitor fără valoare, gazetăraș; caligraf, grefier); scriitoricesc, adj. (de scriitor, literar); scriitură, s. f. (scris, grafie); scris, adj. (redat prin scriere; predestinat, fatal; desenat, reprezentat; frumos, drăguț); scris, s. n. (faptul de a scrie; grafie, poruncă, ordin; pl., acțiuni, efecte bancare); scris, s. m. (bărbat predestinat drept soț, logodnic, mire); scrisă, s. f. (destin, soartă); scrisoare, s. f. (scris; epistolă; act, document scris; înv., descriere). Cf. scriptură. Der. neol. script, s. n., din lat. scriptum (sec. XIX); scriptic, adj. (scris, se zice despre examene), din germ. Skriptum (Candrea); scrib, s. m., din fr. scribe; adscrie, vb.; circumscrie, vb.; descrie, vb.; înscrie, vb.; prescrie, vb.; proscrie, vb.; subscrie, vb., din lat., cu adaptare la conjug, lui a scrie.
în scrís loc. adj. și adv.
scríe vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. scríu, 2 sg. scrii, 1 pl. scríem, 2 pl. scríeți, perf. s. 1 sg. scriséi, l pl. scríserăm; conj. prez. 3 sg. și pl. scríe; imper. 2 pl. scríeți; ger. scriínd (sil. scri-ind); part. scris
scris-citít s. n., art. scris-citítul
scrísul (persoană) s. m. art.