RECULÉGE, reculég, vb. III. Refl. A-și veni în fire, a-și recâștiga calmul; liniștea (după o spaimă, o emoție etc.); a se regăsi. ♦ A se concentra, a medita profund, a se adânci într-o meditație. – Re1- + culege (după fr. recueillir).
RECULÉGE vb. III. 1. tr. A culege din nou. 2. refl. A-și veni în fire, a-și recăpăta calmul, liniștea; a se regăsi. ♦ A medita profund, a se cufunda în meditație. [P.i. reculég. / re- + culege, după fr. recueillir, cf. lat. recolligere].
RECULÉGE vb. 1. refl. a-și veni în fire, a-și recăpăta calmul, liniștea. 2. a medita profund, a se cufunda în meditație. (după fr. recueillier)
RECULÉGE vb. v. reveni.
reculége (reculég, reculés), vb. refl. – A medita, a se adînci în meditație. Fr. recueillir, adaptat la conjug. lui culege.
reculége vb. culege
A SE RECULÉGE mă reculég intranz. 1) A-și veni în fire (după o emoție puternică); a-și recăpăta echilibrul sufletesc; a se regăsi. 2) A se adânci în meditație; a-și aduna gândurile; a medita profund. /re- + a culege