RECUCERÍT, -Ă, recuceriți, -te, adj. Cucerit din nou. – V. recuceri.
RECUCERÍ, recuceresc, vb. IV. Tranz. A cuceri din nou, a lua înapoi; a relua. – Re¹– + cuceri (după fr. reconquérir).
A RECUCERÍ ~ésc tranz. A cuceri din nou; a lua înapoi. ~ cetatea. /re- + a cuceri
RECUCERÍ vb. IV. tr. A cuceri din nou. [P.i. -resc. / re- + cuceri, după fr. reconquérir].
RECUCERÍ vb. tr. a cuceri din nou, a relua. (după fr. reconquérir)
RECUCERÍ vb. a recâștiga, a relua, a reocupa, (înv.) a recuprinde. (A ~ teritoriul pierdut.)
RECUCERÍ vb. v. dezmetici, reculege, regăsi, reveni, trezi.
recucerí vb. cuceri