RADIOCOMUNICÁȚIE, radiocomunicații, s. f. Transmitere și recepție la distanță a unor sunete, semnale și imagini cu ajutorul undelor radio². [Pr.: -di-o-] – Din fr. radiocommunication.
RADIOCOMUNICÁȚIE s.f. Transmiterea și recepția la distanță a unor sunete, semne sau imagini cu ajutorul undelor electromagnetice. [Gen. -iei. / cf. fr. radiocommunication].
RADIOCOMUNICÁȚIE s. f. transmiterea și recepția unor sunete, semnale sau imagini cu unde electromagnetice. ( fr. radiocommunication)
radiocomunicáție s. f. (sil. -di-o-); pl. radiocomunicáții
RADIOCOMUNICÁȚIE ~i f. Comuni- cație prin unde radio. [Sil. -di-o-] /fr. radiocommunication