PUȘCÁRE, pușcări, s. f. (Înv. și pop.) Acțiunea de a pușca și rezultatul ei. – V. pușca.
PUȘCÁRE s. v. împușcare.
pușcáre s. f., g.-d. art. pușcării; pl. pușcări
PUȘCÁ, pușc, vb. I. Tranz. și intranz. (Înv. și pop.) A împușca. ♦ Intranz. A produce sfărâmarea rocilor cu ajutorul unui exploziv. – Din pușcă.
PUȘCÁ vb. v. împușca, înjunghia.
pușcá vb., ind. prez. 1 sg. pușc, 2 sg. puști, 3 sg. púșcă; conj. prez. 3 sg. și pl. púște
púșcă-mitraliéră s. f. (sil. -tra-li-e-), g.-d. art. púștii-mitraliére; pl. puști-mitraliére