PURICÁRE, puricări, s. f. Acțiunea de a (se) purica și rezultatul ei. – V. purica.PURICÁRE s. puricat, puriceală.puricáre s. f., g.-d. art. puricării; pl. puricăriPURICÁ, púric, vb. I. 1. Tranz. și refl. (Pop. și fam.) A (se) curăța de purici. 2. Tranz. Fig. (Fam.) A examina ceva cu atenție, cu de-amănuntul. [Var.: purecá vb. I] – Probabil lat. *pulicare
( pulicem).A PURICÁ púric tranz. 1) A curăța de purici. 2) fig. A examina exagerat de migălos. /lat. pulicarePURICÁ vb. v. despăduchea, păduchea.PURICÁR s. v. policar.puricár, puricári, s.m. și puricáre,, s.n. 1. (s.m.; reg.) hoț. 2. (s.n.; pop. și fam.) degetul gros al mâinii; policar.puricá vb., ind. prez. 1 sg. púric, 3 sg. și pl. púrică