PREOȚÍE s. f. 1. Calitatea, demnitatea, funcția de preot; popie. 2. (Înv.; cu sens colectiv) Preoțime. [Pr.: pre-o-] – Preot + suf. -ie.
PREOȚÍE f. 1) Funcție de preot; popie. 2) Durata de exercitare a acestei funcții; popie. [Sil. pre-o-] /preot + suf. ~ie
PREOȚÍE s. (BIS.) popie, (livr.) sacerdoțiu.
PREOȚÍE s. v. cler, preoțime.
preoțíe s. f. (sil. pre-o-), art. preoțía, g.-d. preoțíi, art. preoțíei