PREFAȚÁRE s.f. Acțiunea de a prefața și rezultatul ei. [ prefața].
PREFAȚÁ, prefațez, vb. I. Tranz. A scrie prefața unei cărți (a altcuiva). – Din fr. préfacer.
A PREFAȚÁ ~éz tranz. (cărți, lucrări) 1) A înzestra cu o prefață. 2) A prezenta printr-o prefață. /fr. préfacer
PREFAȚÁ vb. I. tr. A scrie o prefață la o carte. [Cf. fr. préfacer].
PREFAȚÁ vb. tr. 1. a scrie prefața la o carte. 2. a anunța (un eveniment). (după fr. préfacer)
A prefața ≠ a postfața
prefațá vb., ind. prez. 1 sg. prefațéz, 3 sg. și pl. prefațeáză; conj. prez. 1 sg. și pl. prefațéze