PRECÚM conj., adv. I. Conj. 1. (Introduce propoziții circumstanțiale de mod) Cum, așa cum, după cum. Sper că se va face precum doresc. ◊ Loc. adj. și adv. Precum se cade = cum se cuvine, cum trebuie (să fie). 2. (Introduce propoziții comparative) Tot astfel cum, ca și. M-a ajutat precum îl ajutasem și eu. 3. (Urmat de conj. „și”, stabilește un raport copulativ în cadrul aceleiași propoziții) Ca (și), cât (și); cum (și). Și-a destăinuit bucuriile, precum și necazurile. 4. (Introduce propoziții, adesea incidente, care cuprind o afirmație, o observație etc. sigură, categorică, cu caracter de concluzie) După cum, așa cum. ◊ Expr. (Exclamativ și fam.) Precum vezi = așa-i, asta-i (situația). Precum urmează, formulă prin care este anunțată o enumerare, o completare, o lămurire (a unei expuneri, a unei explicații, a unei relatări). 5.
(Pop.; urmat de conj. „ca să”, introduce propoziții finale) Pentru (ca să…). ◊ (Urmat de conj. „că”, introduce propoziții completive directe) A susținut precum că toate sunt adevărate. II. Adv. Ca de exemplu, ca de pildă. – Pre2 + cum.PRECÚM conj. 1) (exprimă un raport modal sau comparativ) Tot așa cum; după cum; așa cum; cum. Precum vezi așa e situația. 2) (exprimă un raport de diferență, de conformitate) Cum; după cum. 3) (exprimă un raport copulativ de integrare) Cât și; cum și. 4)(exprimă un raport completiv) Că; cum că. 5) fam. Bunăoară; ca de pildă; ca de exemplu. /pre + cumPRECÚM adv. v. bunăoară.PRECÚM conj. v. pentru.PRECÚM conj., adv., prep. 1. conj. v. ca. 2. adv., prep. v. cât.precúm conjcț., adv.*precúm că loc. conjcț.*precúm și loc. conjcț.