plăvițá, pers. 3 sg. plăvițeáză, vb. I refl. (reg.) 1. (despre holde) a se îngălbeni, a da în copt. 2. (despre țesături) a se decolora.
PLĂVÍȚ, -Ă, plăviți, -e, adj. 1. (Despre părul sau lâna animalelor) De culoare albă-gălbuie sau albă-cenușie; (despre animale) care are părul sau lâna de culoare albă-gălbuie sau albă-argintie. 2. (Pop.; despre oameni) Cu pielea albă și cu părul blond; (despre părul oamenilor) blond; plăviu. 3. (Reg.; în sintagma) Viță plăviță = varietate de viță de vie cu bobul foarte deschis la culoare. – Plav (reg., despre boi, „care are părul de culoare (albă-)gălbuie” sl.) + suf. -iț.
PLĂVÍȚ ~ă (~i, ~e) pop. v. PLĂVAN. /plav + suf. ~iț
PLĂVÍȚ adj. v. bălai, bălan, blond, galben.
plăvíț adj. m., pl. plăvíți; f. sg. plăvíță, pl. plăvíțe