PARCELÁ, parcelez, vb. I. Tranz. A împărți un teren, o pădure etc. în parcele; a lotiza (1). – Din fr. parceller.
PARCELÁ vb. I. tr. A împărți în parcele (o suprafață de teren). [ fr. parceller].
PARCELÁ vb. tr. a compartimenta un teren, o pădure etc. în parcele. ( fr. parceller)
PARCELÁ vb. (reg.) a răclui. (A ~ un teren.)
parcelá vb., ind. prez. 1 sg. parceléz, 3 sg. și pl. parceleáză
PARCÉLĂ, parcele, s. f. Porțiune de teren precis delimitată în cadrul unei suprafețe mai mari, destinată unei anumite întrebuințări; lot. – Din fr. parcelle.
A PARCELÁ ~éz tranz. (terenuri, păduri etc.) A împărți în parcele; a răclui. /fr. parceller
PARCÉLĂ ~e f. Porțiune de teren (de mărimi variabile), de limitată în vederea exploatării. /fr. parcelle
PARCÉLĂ s.f. Porțiune de teren bine delimitată care face parte dintr-un teren mai întins. [ fr. parcelle].
PARCÉLĂ s. f. porțiune de teren delimitată precis și destinată unui anumit scop. ( fr. parcelle)
PARCÉLĂ s. v. lot.
parcélă s. f., g.-d. art. parcélei; pl. parcéle