PẤNDĂ, pânde, s. f. Faptul de a pândi. ♦ Loc ascuns de unde se poate pândi. – V. pândi.
PÂNDĂ s. (rar) pândit. (N-ai observat nimic în timpul ~?)
pândă s. f., g.-d. art. pândei; pl. pânde
PÂNDĂ ~e f. 1) Observare atentă dintr-un loc ascuns. ◊ A sta la (sau de) ~ a pândi. 2) Loc dosit de unde se poate pândi. /v. a pândi