OBSTINÁ, obstinez, vb. I. Refl. (Livr.) A se încăpățâna, a se îndârji. – Din fr. obstiner.OBSTINÁ vb. I. refl. (Liv.) A se îndârji, a se încăpățâna. [P.i. -nez și obstín, 3,6 -nează. / fr. (s’)obstiner)OBSTINÁ vb. refl. a se încăpățâna, a se îndârji. ( fr. sóbstiner)OBSTINÁ vb. v. încăpățâna, îndărătnici, îndârji, înverșuna.
obstiná vb., ind. prez. 1 sg. obstinéz, 3 sg. și pl. obstineáză; conj. prez. 3 sg. și pl. obstinézeA SE OBSTINÁ mă ~éz intranz. livr. A stărui cu îndăratnicie într-o acțiune sau într-o atitudine (mai ales nesănătoasă); a se încăpățina; a se îndărătnici; a se ambiționa. /fr. obstiner