NOCÍV, -Ă, nocivi, -e, adj. Vătămător, distrugător (pentru sănătatea, viața, dezvoltarea cuiva). Substanță nocivă. – Din fr. nocif, lat. nocivus.
NOCÍV, -Ă adj. Vătămător, distrugător. [Cf. fr. nocif, lat. nocivus nocere – a vătăma].
NOCÍV, -Ă adj. vătămător, dăunător (pentru sănătate), distrugător. ( fr. nocif, lat. nocivus)
NOCÍV adj. 1. v. dăunător. 2. v. contraindicat.
Nociv ≠ nevătămător
nocív adj. m., pl. nocívi; f. sg. nocívă, pl. nocíve
NOCÍV ~ă (~i, ~e) 1) (despre substanțe, mediu etc.) Care poate aduce daune organismelor vii; contraindicat. Substanțe ~e. 2) fig. Care dăunează; cu acțiune negativă; dăună-tor. Influență ~ă. /fr. nocif, lat. nocivus