NISIPÍT, -Ă, nisipiți, -te, adj. (Rar) Nisipos. [Var.: (reg.) năsipít, -ă adj.] – Din nisip.
NISIPÍT adj. v. nisipos.
nisipít adj. m., pl. nisipíți; f. sg. nisipítă, pl. nisipíte
NISIPÍ, nisipesc, vb. IV. 1. Tranz. (Rar) A acoperi, a astupa cu nisip. 2. Refl. A se preface în nisip; a se măcina, a se pulveriza. [Var.: (reg.) năsipí vb. IV] – Din nisip.
nisipí, nisipésc, vb. IV (reg.) 1. a acoperi, a astupa cu nisip sau cu pământ pînă la dușumea. 2. (înv.) a curăța de nisip. 3. (refl.) a se preface în nisip, a se măcina, a se pulveriza; a se surpa.