NETREBNICÍE, netrebnicii, s. f. Faptă, atitudine, comportare de om netrebnic; ticăloșie, mârșăvie, josnicie. – Netrebnic + suf. -ie.
NETREBNICÍE s. v. ticăloșie.
NETREBNICÍE s. v. incapacitate, ineficaci-tate, ineficiență, inutilitate, neputință, slăbiciune, zădărnicie.
netrebnicíe, netrebnicíi, 1. (înv.) lipsă de valoare, de folos, de utilitate, de însemnătate; inutilitate. 2. (înv.) umilință, smerenie; incapacitate, neputință. 3. (pop.) ticăloșenie, nemernicie; faptă ticăloasă, mârșavă. 4. (înv.) nebunie. 5. (reg.) cusur, viciu.
netrebnicíe s. f. (sil. -treb-), art. netrebnicía, g.-d. art. netrebnicíei; (fapte) pl. netrebnicíi, art. netrebnicíile
NETREBNICÍE ~i f. Fel de a fi al celui netrebnic; comportare de om netrebnic; ne-mernicie; josnicie. /netrebnic + suf. ~ie